Cameleonii folosesc un limbaj ”cromatic de înaltă frecvență” și comunica între ei în peste 150 de limbi diferite

210
Loading...

Ați crezut cumva că noi, oamenii, distingem cel mai bine culorile și nuanțele existente, dacă e să ne comparăm cu toate animalele terestre?

O fi, probabil, adevărat, în comparație cu majoritatea animalelor, nu însă și când e vorba de fascinanții cameleoni. Studiile și cercetările de dată recentă au demonstrat că acuitatea cromatică umană lasă foarte mult de dorit în comparație cu fenomenala acuitate a cameleonului, acesta fiind, probabil, ”campionul absolut” în domeniu printre toate animalele de pe uscat. Cu alte cuvinte, ochiul supradimensionat al cameleonului este mult mai evoluat și mai sofisticat decât orice alt ochi de pe suprafața uscată a Terrei, având și o abilitate unică de a distinge o întreagă gamă de culori și nuanțe complet inaccesibile ochiului uman.

Precum se știe, cameleonii au capacătatea unică de a-și schimba culoarea și configurația nuanțelor, în funcție de culoarea vegetației și a mediului ambiant, dar și sub influența unor factori de mediu cum ar fi temperatura, lumina și umiditatea. Schimbarea culorii poate fi, de asemenea, determinată și de stări de stres precum foamea sau setea prelungită, iritarea, surexcitarea, spaima, senzația de durere puternică etc. De remarcat că această capacitate unică de a-și schimba culoarea pielii cu ajutorul celulelor cromatofore se păstrează doar pe timp de zi, atunci când animalul este pe deplin treaz. În timpul somnului, culoarea sa devine palidă și foarte vizibilă pe întuneric, acest inconvenient sporindu-i considerabil vulnerabilitatea în fața prădătorilor nocturni.

Loading...

În plus, cameleonii mai au și o capacitate unică de a ”emite” un soi de ”nuanțe coloristice de înaltă frecvență”, ce nu pot fi percepute sub nicio formă de ochiul uman, ci doar în condiții speciale de laborator, cu ajutorul unor dispozitive electronice ultra-performante. Mai mult, cercetătorii susțin că aceste șopârle arboricole sunt singurele animale de uscat care comunică între ele cu ajutorul unui veritabil ”limbaj cromatic” cunoscut și perceput, rețineți, doar de reprezentanții aceleași specii de cameleoni.

Loading...

Deși cercetările sunt abia la început, oamenii de știință sunt de părere că acest ”limbaj cromatic” de un registru foarte variat ar putea funcționa ca un soi de alfabet Morse sau de o manieră oarecum asemănătoare cu limbajul evoluat al delfinilor, ajutându-i pe cameleonii de aceeași specie să comunice între ei la un nivel mult mai înalt decât s-a crezut înainte. Și ceea ce e deosebit de important, această comunicare coloristică evoluată este posibilă doar între indivizii din una și aceeași specie de cameleoni, nicidecum între indivizi din specii diferite.

Astfel, atunci când doi cameleoni-masculi din aceeași specie erau făcuți să se confrunte pentru prima dată în condiții de laborator, dispozitivele electronice ultra-performante înregistrau veritabile ”altercații coloristice” în crescendo între aceștea, după care șopârlele o lăsau mai moale cu amenințările, ”tratativele de pace” derulându-se tot sub forma unor ”pâlpâiri” cromatice de înaltă frecvență ce nu pot fi percepute de ochiul uman, fiind în schimb perfect perceptibile pentru ochii acestor reptile cu o evoluție foarte îndelungată, de peste 100 de milioane de ani.

Oamenii de știință au remarcat că aceste ”conversații coloristice” încetau de îndată ce ochii cameleonilor erau acoperiți cu niște plasturi, șopârlele pierzându-și astfel capacitatea de a mai comunica între ele și de a se înțelege fie și cât de cât. ”Conversațiile” erau reluate doar după ce cameleonii își recăpătau posibilitatea de a-și folosi ochii pentru a vedea, acestea ajutându-i pe masculii de aceeași specie să evite sau să aplaneze conflictele, astfel încât să nu se ajungă la confruntări fizice între ei, mai ales dacă nu aveau nimic important de împărțit.

Loading...

Spre surprinderea cercetătorilor, șopârlele ”comunicau” în acest fel pe toată durata zilei, ”discuțiile” derulându-se de o manieră mult mai calmă și ”civilizată” decât s-ar fi așteptat oamenii de știință, adică fără ca ”interlocutorii” să se întrerupă frecvent unul pe celălalt și, bineînțeles, fără să se mai amenințe reciproc, ca la prima lor întălnire. Aceste ”conversații pașnice” se transformau în altercații numai atunci când în ecuație era inclusă și o femelă-cameleon, pe post de ”măr al discordiei”. Când însă era vorba doar de două șopârle de diferite sexe din aceeași specie, ”conversația” lor se rezuma la un soi de ”flirt” sau la o curtare asiduă a femelei de către mascul.

Dispozitivele electronice ultra-performante au permis identificarea unor frecvențe de comunicare distincte pentru cele peste o sută de specii de cameleoni participante la acest amplu studiu științific. Cu alte cuvinte, fiecare specie de cameleoni are un limbaj distinct, ce nu poate fi perceput și înțeles în niciun chip de celelalte specii. Și cu atât mai puțin de reprezentanți ai unor specii de cameleoni de dimensiuni diferite sau provenind din areale geografice ceva mai îndepărtate.

Loading...

Cât privește celelalte performanțe ale cameleonilor, este cazul să menționăm că aceștea își pot mișca ochii în direcții complet diferite și practic instantaneu, având astfel posibilitatea să urmărească tot ce se întâmplă în jurul lor, pe o rază de 360 de grade. Atacul limbii cameleonului este la fel de fulgerător, durănd mai puțin de 1/20 de secundă, înghițirea prăzii durând, de regulă, nu mai mult de o jumătate de secundă, astfel încât acesta poate captura chiar și patru insecte în numai trei secunde.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ