Odinioară, tigrii siberieni cutreierau ţinuturi din Coreea, nordul Chinei, Mongolia, ajungând în vest până în zona lacului Baikal(Rusia). Însă, pe parcursul ultimului secol, numărul acestora a scăzut. Ultimul lor refugiu este un lanţ muntos îndepărtat, la nord de Vladivostok(Rusia), lângă Marea Japoniei.

Tigrii ajung să se recunoască bine unii pe alţii după miros, astfel că masculii reuşesc să găsească o femelă în perioada împerecherii. Femela dă naştere la doi sau trei pui odată. Deşi încă nu văd, ei nu stau o clipă locului. Spre deosebire de puii de pisică, puii de tigru siberian nu învaţă niciodată să toarcă. Când sug, puii mârâie încetişor. Nu încep să mănânce carne decât după vreo cinci sau şase luni. La început, ei îşi însoţesc mama la vânătoare, dar nu sunt pregătiţi să vâneze singuri decât pe la 18 luni. Tigrii tineri pot rămâne alături de mamă până la doi ani, apoi pleacă pentru a-şi stabili propriul teritoriu.

În sălbăticie, unii tigri ating dimensiuni foarte mari. Masculii pot ajunge să cântărească 270 kg şi să măsoare peste 3 m în lungime, de la cap până la vârful cozii. Tigrii sunt bine echipaţi pentru iernile aspre, cu ninsori abundente. Au o blană groasă, iar labele lor uriaşe sunt şi ele acoperite de blană, astfel că nu se afundă în zăpadă.

Blana tigrilor siberieni este portocalie, brăzdată de dungi închise la culoare. Fiecare tigru are un model unic de dungi, acesta individualizându-l aşa cum amprentele digitale îi invidualizează pe oameni. Când stă nemişcat în pădure, dungile şi culorile îi asigură deseori tigrului un camuflaj excelent. Însă, dacă în timpul iernii părăseşte pădurea, tigrul va ieşi imediat în evidenţă pe albul zăpezii şi nu va scăpa privirii singurului său duşman, omul.

Ameninţat cu dispariţia
Pentru a putea supravieţui, tigrul siberian trebuie să vâneze animale mari, cum ar fi căprioare, cerbi şi mistreţi. Însă, în ţinuturile sălbatice din estul Siberiei, numărul acestor animale a scăzut mult. O suprafaţă împădurită de 1000 km² poate asigura hrana doar pentru patru sau cinci tigri. Aşadar, ca să poată supravieţui în sălbăticie, tigrii siberieni au nevoie de suficient teritoriu.

Ani la rând, pădurile imense şi inaccesibile ale Siberiei le-au oferit un habitat excelent acestor feline mari. Omul, care era singura ameninţare reală pentru tigri, rareori se aventura prin aceste păduri. În ultimii ani însă, companiile de exploatări forestiere din alte ţări au defrişat o mare parte din zonele împădurite.

Pe măsură ce copacii dispar, dispar şi căprioarele, cerbii şi mistreţii, iar împreună cu ele dispar şi tigrii siberieni. Pentru a împiedica scăderea numărului lor, guvernul rus a emis hotărâri în vederea protejării unor mari rezervaţii naturale, cum este Rezervaţia Naturală Sihonte-Alin. Însă când tigrii ies din rezervaţii, există riscul să fie ucişi de braconierii care fac trafic cu suveniruri rare, întrucât dinţii, ghearele, oasele şi blănile, chiar şi cele de pui de tigru, sunt mărfuri foarte scumpe.

Poate fi salvat?
În prezent se depun mai multe eforturi pentru salvarea tigrului siberian, iar localnicii au o contribuţie importantă în această privinţă. Ca urmare, numărul tigrilor a înregistrat o numeroasă creştere. Un recesământ efectuat în 2005 a arătat ca în Siberia existau între 430 şi 540 de tigri.

Pe de altă parte, tigrilor siberieni le merge bine în captivitate şi se reproduc destul de uşor. În grădinile zoologice din lume există peste 500 de tigri siberieni. De ce nu sunt eliberaţi unii dintre ei pentru a spori numărul exemplarelor din sălbăticie? Cercetătorii au unele rezerve în această privinţă. \”Nu are rost să eliberăm un animal în sălbăticie dacă nu putem garanta pentru siguranţa lui\” a explicat o cercetătoare.

Tigrul siberian este numit uneori şi tigrul de Amur, deoarece în prezent este întâlnit îndeosebi în bazinul fluviului Amur din estul îndepărtat al Rusiei.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Va supravieţui tigrul siberian?