Curiozităţi.Net

Insula Kiritimati, sau Christmas, este cea mai mare dintre cele 33 de insule din Pacific care alcătuiesc statul Kiribati(În trecut, era cunoscut sub numele de Insulele Gilbert. Actualmente, Kiribati cuprinde, pe lângă cele 16 insule ale arhipelagului Gilbert, şi insulele Phoenix şi Line, precum şi Banaba (insula Ocean)). Are o suprafaţă a uscatului de aproape 390 km2, cam cât toate celelalte 32 de insule la un loc. Are aproximativ 5.000 de locuitori, populaţia totală a statului Kiribati fiind de circa 92.000 de locuitori.

Cu excepţia uneia, toate celelalte insule sunt atoli. Dacă se ia în calcul numai suprafaţa uscatului, insula Christmas nu este doar cel mai mare atol din Kiribati, ci şi cel mai mare din lume!

Insula Christmas mai este cunoscută pentru că se află în apropierea liniei internaţionale de schimbare a datei. Locuitorii ei se numără printre primii oameni care încep o nouă zi calendaristică şi un nou an.

Totodată, acest atol îndepărtat este unul dintre cele mai importante locuri de cuibărit ale păsărilor marine de la tropice. Potrivit unor statistici recente, aici cuibăresc de obicei aproximativ 25 de milioane de chire negricioase.

Tărâmul păsărilor devine cunoscut
În 1777, exploratorul James Cook a debarcat pe insulă chiar cu o zi înainte de Crăciun. Pe atunci, singurii locuitori ai insulei erau păsările, şi nu erau deloc puţine! Cook a pus insulei numele Christmas (în traducere, Crăciun). Ani la rând, poziţia ei fusese cunoscută doar de păsări.

Pe plajă se adună sute de mii de exemplare care vin să cuibărească. Când sosesc, zboară deasupra locurilor de cuibărit în cerc zi şi noapte, săptămâna după săptămână, aşteptând venirea celorlalte surate. Apoi, norul gălăgios de păsări coboară pe solul lipsit de vegetaţie pentru a-şi depune ouăle.

Puii, cărora de-abia le-au crescut penele, n-au decât trei luni când îşi încep hoinăreala deasupra apelor oceanului. Nu mai pun piciorul pe uscat decât după vreo 5–7 ani, când sunt apţi de împerechere. În toţi aceşti ani, ei îşi petrec cea mai mare parte a timpului zburând, deoarece penele nu au destulă grăsime pentru a le putea permite să plutească.

Spre deosebire de aceste păsări marine care îşi fac un cuib unde să-şi crească odraslele, chirele albe îşi depun ouăle direct pe ramurile copacilor. Din fericire, când ies din ou, puişorii au picioare şi gheare bine formate şi se prind imediat de ramură. Puişorii pufoşi ce stau atârnaţi de ramurile copacilor ne cuceresc numaidecât. Nici părinţii lor nu sunt mai prejos: micuţele păsări albe ca zăpada, cu ciocul negru ce creează un contrast izbitor cu restul corpului, sunt de o frumuseţe rară.

Insula Christmas adăposteşte cea mai mare colonie din lume de furtunari cu coadă lungă. În plus, se crede că acesta este ultimul loc în care cuibăresc petrelul polinezian şi petrelul de Phoenix. Printre numeroasele păsări ce cuibăresc aici mai amintim faetonul cu coadă roşie, corbul de mare cu mască, corbul de mare cafeniu, corbul de mare cu picioare roşii, chira cafenie şi fregata mică.

Fregatele zboară spre înaltul cerului parcă fără niciun efort. Execută frumoase acrobaţii aeriene, fură în zbor peşte din ciocul altor păsări şi chiar se iau la întrecere pentru „gustările“ rămase în urma pescarilor. Nevoia le determină să ajungă la asemenea performanţe aeriene, dat fiind că fregatele nu aterizează de obicei pe apă. Ca şi la chirele negricioase, penele nu sunt impermeabile. Mai mult, din cauza anvergurii aripilor de aproape 2 m, decolarea de pe apă ar fi o adevărată încercare.

Ploierul auriu de Pacific este una dintre numeroasele păsări migratoare pentru care insula Christmas constituie un loc de popas deosebit de important. Aici păsările îşi „fac plinul” şi iernează după un zbor lung: unele vin de la locurile lor de cuibărit aflate la mii de kilometri depărtare, dincolo de Cercul Polar de Nord. „Maratonistele” zborului reuşesc să ajungă cu bine pe acest tărâm al păsărilor, aflat la circa 2100 km sud de Honolulu(Hawaii), datorită unor capacităţi de orientare extraordinare.

Cu mult timp în urmă, căpitanul Cook s-a gândit probabil că insula e un loc bun doar „pentru păsări“, dar în prezent mulţi sunt de altă părere. Pentru ei, ca şi pentru păsări de altfel, insula este casa lor!