Porumb

Cel care a adus porumbul în Europa a fost marele navigator italian Cristofor Columb, acelaşi om care a descoperit şi Lumea Noua(continentul american). La sfârşitul secolului al XV-lea, marinarii lui Columb puneau bazele comerciale ale unui troc cu baştinaşii din America: le ofereau corsaje şi cosmeticale pentru nişte boabe aurii, din care localnicii făceau mâncare şi chiar băutură. Din secolul XVI-lea, porumbul începe să fie cultivat şi în Europa.

Aparţinând familiei gramineelor, porumbul este o cereală originară din America Centrala, cultivată astăzi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială şi furajeră. Tulpina porumbului(numită cocean) este înaltă, noduroasă, destul de groasă şi puternică pentru o plantă, cu frunze lungi şi ascuţite la vârf. Inflorescenţa sa este sub forma unui spic sau panicul. Deşi unele varietăţi de porumb pot creşte până la 7 metri înălţime, porumbul comercial este cultivat la o talie maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce este de obicei mai scund decât varietăţile de porumb furajer, având şi ştiuletele mai scurt.

Alcătuirea plantei
Frunzele porumbului sunt mari şi liniare. Florile bărbăteşti sunt grupate în vârful tulpinei intr-o inflorescenţă numită spic compus ramificat. Florile femeieşti se găsesc mai jos, pe tulpină, grupate în inflorescenţa din care se va forma ştiuletele, protejat de frunzele numite pănuşi. Stigmatul pistilului este foarte lung şi formează mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă care conţine amidon, substanţe proteice si uleiuri.

Importanţa culturii
Cultivat pe meleagurile noastre de secole, porumbul este şi astăzi cea mai importantă cultură din Romania, dacă luăm în considerare faptul că peste 40% din suprafaţa arabilă pentru care s-a negociat să primim subvenţii de la Uniunea Europeană este cea cultivată cu porumb.

Roadele porumbului
Cel mai frecvent, boabele de porumb sunt măcinate, pentru a se face mălai sau pentru a furniza baza unui amestec destinat hrănirii animalelor. Ştiuleţii mai sunt păstraţi şi întregi în silozuri, ca hrană pe timp de iarnă pentru animale. Tot din boabele de porumb se extrag ulei, glucoză şi alcool, iar din pănuşi împletite se confecţionează coşuri sau ştergătoare pentru încălţăminte. Anumite soiuri, numite dulci, dau ştiuleţi care se pot fierbe, înainte de maturitate, iar din boabele altora se fac atât de celebrele floricele(sau popcorn în engleză).