Descoperit în Amazon
Francezul Charles Marie de la Condamine a participat între 1735 – 1745 la o expediţie ştiinţifică în Peru pentru măsurarea meridianului terestru. Coborând pe fluviul Amazon a descoperit arborele de cauciuc în inima pădurii tropicale şi a notat remarcabilele calităţi ale sucului care se scurgea din aceştia.

Cauciucul natural se extrage din sucul lăptos al unor arbori tropicali de genul Hevea brasiliensis, Ficus elastica, ori din sucul depus pe rădăcinile unor plante care cresc în zona temperată cum este Synadenium.

Cauciucul brut, obţinut din latex este ambalat în baloturi şi expediat fabricilor pentru prelucrare. Cauciucul brut prezintă o serie de inconvenienţe: elasticitatea sa variază cu temperatura, iar sub 0° devine casant. Sub acţiunea oxigenului cauciucul “îmbătrâneşte”, adică devine sfărâmicios şi inutilizabil.

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietăţi asemănătoare celor ale cauciucului natural, care se obţine printr-un procedeu chimic. Realizarea cauciucului sintetic, numit şi elastomer, a creat posibilitatea nelimitată de a se mări capacităţile de producere şi a dus la obţinerea unor sortimente de cauciucuri superioare celor naturale. Acest cauciuc sintetic a fost descoperit în 1860 de englezul Charles G. William. Cu toate acestea, nu s-a produs industrial decât din 1940.

Prin prelucrarea chimică materialul brut îşi îmbunătăţeşte proprietăţile: i se măreşte elasticitatea pe care şi-o menţine între limite mult mai mari de temperatură, devine mai rezistent la frecare, la agenţi chimici şi la apă, nu lasă gazele să treaca prin el şi dobândeşte calităţi de bun izolator electric.

Întrebuinţări
Cantităţi importante de cauciuc se consumă pentru fabricarea anvelopelor, în industria constructoare de maşini. Se fabrică tuburi, garnituri, curele de transmisie, articole sanitare, părţi din aparate, cleiuri de lipit, încălţăminte de cauciuc, izolatoare electrice, obiecte de uz casnic etc. Din cauciucul natural se fabrică tălpi, tocuri etc…

Vulcanizarea
Americanul Charles Goodyear lucra într-o zi la un procedeu de tratare a gumei indien(un lipici foarte folosit pe vremuri). Întâmplător au căzut câteva picături dintr-un amestec de guma de cauciuc şi sulf pe un disc cald. A obţinut primul brevet de învenţie în 1844. De atunci cauciucurile sparte se repară prin vulcanizare.

Fabricarea cauciucului sintetic în România
La noi în ţară, cauciucul sintetic se fabrică la Combinatul Petrochimic din oraşul Oneşti. Producţia acestui mare combinat asigură nevoile interne de cauciuc. Prelucrarea cauciucului(incorporarea în cauciuc a unor materiale ca acceleratori de vulcanizare, negru de fum, etc., înainte de vulcanizare) se face la uzinele prelucrătoare, cum sunt: combinatul de la Jilava, “Cauciucul Quadrat” din Bucureşti, uzinele “Victoria” Floreşti-Prahova şi Uzina de Anvelope “Danubiana”, Popeşti-Leordeni-Bucureşti