Broasca ţestoasă uriaşă de Galapagos

Broasca ţestoasă face parte din clasa reptilelor, fiind legătura dintre broaştele obişnuite şi crocodili. Există sute de specii diferite pe glob, de la vestita ţestoasă din insulele Galapagos, care are peste doi metri şi jumătate, până la micuţele ţestoase de pădure, de numai 10–15 centimetri. Toate au fost, de-a lungul anilor, atent studiate, datorită celebrei lor longevităţi(pot trăi sute de ani) şi a structurii carapacei, care le apără ca un scut(carapacea ţestoasei adulte poate suporta greutăţi de zeci şi chiar sute de kilograme). De altfel, broaştele ţestoase sunt singurele reptile care au o carapace tare. Graţie acestui înveliş osos, ţestoasele care trăiesc pe uscat se pot apăra într-un mod unic: se retrag cu tot corpul sub carapace, lăsând să se vadă doar vârful ghearelor. Şi un sfat pentru cei care vor să crească un exemplar acasă: aveţi grijă câtă libertate de mişcare îi lăsaţi. Pentru că deşi se spune că sunt vietăţi lente, broaştele ţestoase pot fugi foarte repede.

Ţestoasa “cap de lemn”
Este una dintre speciile cu răspândire mare, în special pe coastele şi ţărmurile nisipoase ale oceanului, în zonele cu apă puţin adâncă. Mama-ţestoasă îşi face cuibul în nisip, săpând adânc cu ajutorul labelor, prevazute cu gheare puternice. Aici depune între 100 şi 125 de ouă, le acoperă cu nisip, după care se întoarce în ocean. Acum începe, însă, perioada grea din viaţa puilor: timp de două luni – cât durează incubaţia ouălor – plajele sunt invadate de păsări, crabi, ratoni, şobolani sau alte vietăţi care dezgroapă ouăle şi le mănâncă. La sfârşitul acestui interval de timp, în nopţile calde de vară, ies şi puii din găoace, pe care o sparg cu ajutorul unui “dinte de ou” – un fel de dinte de lapte – care mai apoi cade. După ce reuşesc cu greu să iasă din nisip, o şi “zbughesc” spre apă, ajutaţi de lumina lunii. Există şi cazuri nefericite, în care micuţii pui iau ca reper luminile hotelurilor de pe marginea plajelor, fiind mâncaţi de animale sau călcaţi de maşini. Puţinii supravieţuitori ajunşi în apă vor pluti următoarele zile, foarte mulţi devenind însă hrană pentru pescăruşi. Odată ajunsă la maturitate, broasca ţestoasă cu cap de lemn are 50–70 de kilograme şi depăşeşte un metru în lungime. Se hrăneşte cu moluşte şi crustacee. Femelele depun ouă de patru-cinci ori pe an, numărul ouălor din cuiburile de pe plajă putând depăşi 10.000. Însă doar câteva zeci de ţestoase trăiesc şi ajung să facă, la rândul lor, cuiburi pentru viitoarele broscuţe.

Broasca ţestoasă pieloasă
Este cel mai mare reprezentant al familiei sale, o uriaşă vietate de aproape doi metri lungime (2,5 metri între înotătoarele desfăcute) şi o greutate ce poate depăşi 600 de kilograme. Aceşti giganţi ai mărilor se hrănesc cu meduze, plancton şi peşti. Trăiesc în apele mărilor din zone calde sau temperate şi depun de 5-6 ori pe an câte 100 de oua într-un cuib.

Broasca ţestoasă Hawksbii
Trăieşte în recife de corali şi este “celebră” datorită carapacei ei foarte colorate. Pielea acestei ţestoase este folosită la fabricarea cizmelor de cow-boy şi a altor produse de acest gen, în timp ce din carapace se fac diferite bijuterii, piepteni, rame de ochelari sau alte ornamente.

Ţestoasa-vultur
Este cea mai mare specie de apă dulce, dar şi cea mai periculoasă. Are o carapace acoperită de protuberanţe, gâtul ţepos, şi coada lungă şi trăieşte în bazinul fluviului Mississippi. Pândeşte pe fundul fluviilor şi lacurilor, cu gura larg deschisă, mişcând un firicel roz de piele, de forma unui viermişor, dispus pe vârful limbii. Dacă un peşte este atras de acesta şi se opreşte în dreptul său, maxilarele puternice ale broaştei-vultur se închid brusc, prinzându-l.

Broasca ţestoasă verde
Trăieşte în mările calde, bogate în iarbă de mare, buruieni şi alge, fiind o specie exclusiv erbivoră. Are o arie mare de răspândire, din Australia până în Costa Rica, Europa, coastele Mozambicului, Mexic sau Filipine. Preferă grupurile mari, în unele zone trăind chiar şi 80.000 de ţestoase-femele.

Broasca ţestoasă de pădure
Este una dintre speciile cele mai mici: are doar 20 de centimetri. Trăieşte şi în apă, şi pe uscat, căutând mai ales mlaştinile şi desişurile pădurilor, iar la capitolul hrană nu este deloc mofturoasă: mănâncă viermi, melci, insecte şi tot felul de plante. Din cauza vânătorii excesive, aceste mici broscuţe sunt însă pe cale de dispariţie.

Ţestoasa de cutie şi ţestoasa pătată
Ca şi ţestoasa de pădure, fac parte din categoria “piticelor”, nici una nedepăşind 10-12 centimetri în lungime. Sunt vietăţi omnivore şi preferă locurile umede şi liniştite. În timp ce mica broscuţă de cutie trăieşte pe spaţii mici, mereu în apropierea locului de naştere, ţestoasei cu pete îi place să stea ascunsă, pe sub frunze, scoţând afară doar capul.

Broasca ţestoasă uriaşă de Galapagos
Un colos de pe insulele care îi dau numele. O a doua specie de ţestoase-gigant trăieşte în Insulele Aldabra, la nord de Madagascar. Ţestoasele de Galapagos cântăresc până la 350 de kilograme, se hrănesc cu cactuşi(şi alte plante) şi diferă – ca aspect – de la o insulă la alta. Pot trăi peste o sută de ani, dar trebuie să lupte din greu pentru supravieţuire, doar câteva mii de exemplare reuşind să rămână – în prezent – în viaţă.