Acoperişuri cu iarbă

Poate mulţi dintre noi ar refuza din start să trăiască sub o peluză. Fie li s-ar părea ciudat să trăiască sub un strat de pământ, fie s-ar gândi că le afectează structura casei, dar, mai ales, refuzul vine din cauza fricii de necunoscut şi din tendinţa spre conservatorism. Dacă la noi acoperişurile verzi nu au intrat încă în obişnuinţa constructorilor de locuinţe, în multe ţări occidentale sunt o soluţie pentru o serie de probleme. După ce vă vom prezenta avantajele, şi vă vom demonta dezavantajele, se va vedea clar că alegerea unui acoperiş verde nu numai că ajută la protejarea mediului înconjurător, însă aduce şi multe avantaje practice. Să trăieşti sub o un acoperiş de iarbă este ecologic şi economic.

Să începem cu partea ecologică. Unui bucureştean (iar situaţia nu este mult mai…verde nici în alte oraşe ale ţării) îi revin în medie sub 10 metri pătraţi de spaţiu verde în timp ce media UE de 26 mp/cap de locuitor (asta dacă se face media între cei 3 metri pătraţi socotiţi de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul şi cei 16,38 metri pătraţi de spaţiu verde calculaţi de Primăria Capitalei). Iar în fiecare an, câteva sute de mii de metri pătraţi de spaţii verzi dispar pentru că în parcurile, grădinile  sau aliniamentele stradale se „plantează” clădiri. În total, din ’89, bucureştenii au rămas fără 17 milioane de metri pătraţi de suprafaţă verde. Şi este clar că nu se va întâmpla prea curând să se planteze păduri noi în jurul oraşelor. Acesetea fiind datele, puţină verdeaţă pe acoperişul caselor ar fi mai mult decât binevenită. Este un mod cât se poate de simplu de a combate încălzirea globală, de a diminua inundaţiile, de a respira mai mult oxigen, de a proteja mediul înconjurător şi a da un aspect mai frumos oraşului.

Din punct de vedere economic, aduce mult mai multe avantaje decât ne-am imagina. Primul motiv pentru care oamenii nu ar alege un astfel de acoperiş este pentru că se tem ca greutatea pământului va primejdui structura casei. Nu numai că un strat de pământ nu este mai greu decât ţiglele de casă, mai mult, va proteja şi acoperişul. Protejate de stratul de verdeaţă, materialele din care este construit acoperişul nu vor mai fi expuse la condiţiile meteorologice, astfel deteriorându-se mai puţin.  Cu un acorperiş verde, viaţa construcţiei se poate extinde de la 5 la 40 de ani.

Un acoperiş verde va scădea nota de plată la electricitate, ajutând la răcorirea casei vara şi la scăderea costurilor cu aerul condiţionat şi la încălzirea casei reducând factura pentru încălzire.

Mai mult, este şi mai ieftin, folosind mai puţin material. Pământul se ia din cel rămas la locul de construcţie iar seminţele de iarbă sunt ieftine şi peluza uşor de întreţinut. Constructorii nu folosesc orice tip de iarbă în acest sens, ci aşa numită iarbă de soaldină care rezistă mai bine la secetă şi nu este nevoie să o tai constant. Mai mult, există şi flori speciale care îşi schimbă culoarea pe tot parcursul verii, iar iarna rămân de un roşu-bronz.

Acoperişurile verzi sunt o practică care datează de 30 de ani în Germania. În Anglia, cea mai veche casă construită astfel datează din 1964 şi dovada că încă se menţine în stare bună este aceea că astăzi este scoasă la licitaţie la 2 milioane de lire streline. Aceasta este o căsuţă de ţară, din Log House, din Bucklers Hard, Hampshire. Cu toate că a avut un start lent, interesul pentru acoperişurile verzi a început să se observe în multe ţări din Europa în ultimii ani. Un exemplu ar fi acela că nu numai locuinţe, ci şi clădiri comerciale optează pentru verdeaţă pe acoperiş, una dintre acestea fiind fabricile Rolls Royce şi Ford, parlamentul Australiei. Iar în Japonia tot mai multe şcoli şi clădiri de birouri cresc iarbă pe acoperiş, fiind şi un bun loc de recreere, un fel de parc la înălţime.

Sursa articolului: TimpulTău