Unele aspecte ale studiului sunt cu adevărat interesante şi suprinzătoare. Puţini s-ar aştepta ca cei care ascultă muzică clasică să aibă ceva în comun cu cei cărora le place heavy metal. Însă, conform studiului, ambii sunt creativi, dezinvolţi, însă deloc sociabili. Cu toate că imaginea creată despre fanii rock-ului este una deloc măgulitoare, aceştia fiind văzuţi ca nişte persoane agresive şi un pericol pentru societate şi ei însişi, studiul spune că, de fapt, sunt nişte fiinţe extrem de sensibile şi delicate care folosesc muzica doar ca pe un scut şi ca pe o mască în faţa societăţii.

North spune că studiul său este extrem de folositor în marketing şi în industria muzicală, care se confruntă cu vânzările în declin. Dacă se înţelege persoanlitatea clientului atunci se va putea şti şi care sunt gusturile sale muzicale astfel creându-se produse specifice pentru ei.

Dacă studiul este adevărat sau nu, fiecare va avea cu siguranţă altă părere, contând dacă statisticile se potrivesc sau nu în cazul lui. Iată ce spune studiul despre fiecare gen muzical şi personalitatea celui care îl asculta:

• BLUES – cu o părere bună despre sine, creativi, sociabili, blânzi, dezinvolţi
• JAZZ – cu o părere bună despre sine, creativi, sociabili, dezinvolţi
• MUZICA CLASICĂ – cu o părere bună despre sine, creativi, introverţi, dezinvolţi
• RAP – cu o părere bună despre sine, sociabili
• OPERĂ- cu o părere bună despre sine, creativi, blânzi
• COUNTRY şi WESTERN – muncitori, sociabili
• REGGAE – cu o părere bună despre sine, creativi, cam leneşi însă, sociabili, blânzi, dezinvolţi
• DANCE – Creativi, sociabili, însă deloc blânzi
• INDIE – cu o părere proastă despre sine, creativi, cam leneşi, deloc blânzi
• ROCK/HEAVY METAL – nu au încredere în sine, creativi, cam leneşi, deloc sociabili, blânzi, dezinvolţi
• POP – cu o părere proastă despre sine, deloc creativi, muncitori, sociabili, blânzi, deloc dezinvolţi
• SOUL – cu o părere proastă despre sine, creativi,sociabili, blânzi, dezinvolţi

Sursa articolului: TimpulTău

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Influenţele muzicii asupra personalităţii

IBN AL-HAYTHAM
965-1039
Născut în Basra, al-Haytham a fost un mare gânditor al vremii sale. Printre domeniile în care a adus contribuţii, putem enumera filozofia, teologia, matematica, fizica, astronomia, optica, anatomia, oftalmologia, ingineria, medicina. Cele mai importante au fost lucrările sale legate de optică, iar tratatul în 7 volume, Kitab al-Manazir (“Carte de optică”), scris în perioada 1011 – 1021, poate fi considerat ca fiind una din cărţile cu cel mai puternic impact asupra evoluţiei fizicii, deoarece introduce metoda ştiinţifică şi iniţiază o adevărată revoluţie în domeniile opticii şi al percepţiei vizuale. El a făcut prima descriere a unei camere obscure, punând bazele inventării microscopului, cu profunde implicaţii în medicină şi microbiologie, la fel ca şi în chimie, a telescopului şi a pus bazele principiilor optice a artei renascentiste.

TIM BERNERS-LEE
1955-Prezent
Dacă n-ar fi fost Tim Berners-Lee, nu ai fi putut citi acest articol. Asta pentru că el este cel care a inventat World Wide Web-ul, însă în mod surprinzător a refuzat să-şi patenteze invenţia, în schimb făcând-o cadou lumii. Cu toţii ştim că de atunci internetul a revoluţionat modul în care oamenii comunică, unii spunând ca a fost un moment revoluţionar în istoria comunicării, surclasând descoperirile lui Marconi sau Alexander Graham-Bell.

AVICENNA
980-1037
Avicenna a fost unul dintre cei mai influenţi oameni de ştiinţă islamici, fiind filosof, medic şi cercetător al naturii, făcând descoperiri în matematică, logică, geologie. Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”. Dintre cele 450 de lucrări despre subiecte variate, în parte pierdute, cele mai faimoase sunt Qānūn fi ‘l-Tibb (Canonul Medicinei) şi Kitāb al-Shifā’ (Cartea tămăduirii [sufletului]). Acestea au fost folosite ca manuale în universităţi timp de sute de ani. Datorită lui s-a introdus carantina pentru împiedicarea răspândirii infecţiilor.

THOMAS MIDGLEY
1889-1944
Thomas Midgley este un om care şi-a pus amprenta asupra lumii moderne, însă, din păcate, în mod negativ. Midgley a descoperit că adăugarea de plumb în petrol opreşte sunetul supărător al motoarelor de maşini. Lucru care a dus însă la probleme de sănătate la nivel global. De asemenea, a fost responsabil pentru dezvoltarea CFC-ului, unul dintre cei mai distructivi compuşi din atmosferă, răspunzător pentru încălzirea globală. S-a spus că Midgley “a avut un impact mai mare asupra atmosferei decât orice alt organism din istorie”.

FRITZ HABER
1868-1934
Chimist, profesor la Universitatea din Berlin. A descoperit procedeul de obţinere a amoniacului pe cale sintetică folosind hidrogenul şi azotul din aer. Împreună cu Bosh a realizat aplicarea industrială a acestuia. În anul 1918 a primit Premiul Nobel pentru chimie. Însă, a fost implicat şi în producerea de arme chimice, cum ar fi cele cu chlorine gas pentru nemţi în timpul Primului război mondial, folosit de către nazişti pentru cele mai mari atrocităţi din istoria omenirii.

LEÓ SZILÁRD
1898-1964
Conceptul de reacţie de fisiune nucleară în lanţ a fost dezvoltat de Leo Szilard în 1933, pentru care a solicitat, în anul următor, un patent de invenţie. Prima reacţie nucleară în lanţ artificială, autoîntreţinută a fost iniţiată de Matallurgical Laboratory, condus de Enrico Fermi şi Leo Szilard, sub peluza stadionului Universităţii din Chicago, pe 2 Decembrie 1942, în cadrul Proiectului Manhattan. Acest proces a făcut posibilă inventarea bombei atomice. El a fost şi omul care a iniţiat Manhattan Project, scriindu-i preşedintelui Roosevelt să urgenteze procesul de realizare a acestor arme, crezând că nemţii dezvoltau ceva asemănător.

JAMES CLERK MAXWELL
1831-1879
Denumit de către unii ca părintele fizicii moderne, James Clerk Maxwell a adus o imensă contribuţie în domenii ca electricitate, termodinamică, fotografie, energie nucleară. Descoperirile lui legate de spectrul electromagnetic au dus la invenţia televizorului, radioului, cuptoarelor cu microunde. Ecuaţiile sale legate de câmpul electromagnetic au fost esenţiale în stabilirea teoriei relativităţii. Tot el a realizat prima fotografie colorată.

KARL LANDSTEINER
1868-1943
Landsteiner a jucat un rol important în identificarea grupelor de sânge. A demonstrat riscurile transfuziei cu grupa greşită de sânge, la fel cum a demonstrat şi natura ereditară a grupelor de sânge, care de atunci a fost folosită pentru demonstrarea paternităţii. A adus contribuţii importante în imunologie, histologie şi anatomie.

JOHN BARDEEN
1908-1991
John Bardeen a fost un inginer şi fizician american. Este singura persoană care a câştigat de două ori Premiul Nobel pentru Fizică: în 1956 pentru tranzistor, împreună cu William Shockley şi Walter Brattain, şi în 1972 pentru o teorie fundamentală a superconductivităţii convenţionale împreună cu Leon Neil Cooper şi John Robert Schrieffer, numită teoria BCS. A fost, totodată, prima persoană care a câştigat două Premii Nobel în acelaşi domeniu.

Tranzistorul a revoluţionat industria electronică, permiţând apariţia Erei Informaţiei, şi a făcut posibilă dezvoltarea aproape a tuturor dispozitivelor electronice moderne, de la telefoane la calculatoare şi rachete. Realizarile sale din domeniul superconductivităţii, care i-au adus al doilea premiu Nobel, sunt folosite în tehnologii medicale cum ar fi tomografia calculată şi imaginile cu rezonanţa magnetică.

JOSEPH LISTER
1827-1912
Joseph Lister a fost chirurg englez. Este creatorul asepsiei, folosind pentru prima dată fenolul ca antiseptic la dezinfecţia rănilor şi la curăţarea instrumentelor chirurgicale. În acea perioada noţiunile de igienă elementară ca spălatul mâinilor sau a rănilor erau considerate inutile. Studiind scrierile lui Pasteur, Lister îşi dă seama că fermentarea şi putrezirea pot avea loc şi în absenţa oxigenului şi aceasta în prezenţa anumitor microorganisme. Tratând instrumentele chirurgicale şi rănile cu fenol, Lister ajunge la performanţa de a reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15 la sută.

Sursa articolului: TimpulTău

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Necunoscuţi care au schimbat lumea

Piri Re’is a fost un marinar turc care, în 1513, a desenat o hartă a Africii, a Americilor şi a Antarcticii. În 1929, când a fost regăsită, harta turcului a făcut mare valvă: oficial, Antarctica fusese descoperită abia în 1818. Ceea ce este şi mai bizar la această harta este faptul că Piri Re’is – după cum dovedesc reconstituiri de ultimă oră – a cartografiat fidel Antarctica aşa cum arăta aceasta înainte de a fi acoperită de zăpadă. Mai precis, în urmă cu 6.000 de ani.

Harta lui Piri Re’is a fost găsită în 1929, în Palatul Imperial din Constantinopol. Este pictată pe pergament şi datată 919 AH (în calendar islamic), care corespunde cu anul 1513. Ea este semnată de către un amiral din marina turcă numit Piri Ibn Haji Memmed, de asemenea, cunoscut ca Piri Re’is. Potrivit acestuia, harta a fost realizată având ca sursă un set de 20 de hărţi realizate în timpul lui Alexandru cel Mare.

Această hartă a fost analizata de către Charles H. Hapgood, istoric şi geograf la Universitatea din New Hampshire, concluziile fiind publicate în cartea sa Maps of the Ancient Sea Kings (1966). Concluzia la care Hapgood a ajuns a fost că o civilizaţie necunoscută nouă astăzi, cu bune cunoşinţe de navigaţie şi cartografiere, a călătorit în jurul pământului în trecutul îndepărtat lăsând moştenire aceste hărţi. Aceştia au întocmit hărţi care au fost copiate de mână de-a lungul mai multor generaţii. Harta Piri Re’is se crede că este una dintre acestea, are lacune, însă datele prezentate în ea sunt uimitoare.

Harta lui Piri Re’is este piatra de temelie pentru tot mai numeroasele ipoteze care se nasc referitoare la existenţa unei civilizaţii din epoca de piatră necunoscută nouă. Un lucru uimitor legat de această hartă este modul detaliat şi corect în care au fost reprezentate coastele şi regiunile din America de Sud. Însă cea mai celebră este existenţa în această hartă a Antarcticii, reprezentată înainte de a fi acoperită de zăpadă.

Sursa articolului: TimpulTău

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Harta lui Piri Re’is

Îţi trebuie mult curaj şi chiar o anumită doză de nebunie să sari  cu o paraşută proiectată acum mai bine de 500 de ani. Eleveţianul Olivier Vietti-Teppa, 36 de ani, a fost cel care a vrut să demonstreze lumii că paraşuta proiectată de Leonardo Da Vinci chiar funcţionează.

Astfel, a creat o paraşută respectând schiţele lui Da Vinci, o schiţe care au făcut multă valvă în acea perioadă, la fel ca majoritatea proiectelor sale.

Puteţi citi tot articolul pe TimpulTău.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Paraşuta lui DaVinci testată după 500 de ani

Dar acum compania Haemair ne promite o alternativă, mult mai portabilă şi compactă. Acest plămân artificial portabil este destinat pacienţilor conştienţi, şi îşi reglează singur cantitatea de sânge pe care o supune schimburilor de gaze, în funcţie de necesităţile metabolice.

Citiţi restul acestui articol pe ArenaIT.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Plămân artificial portabil

“Datorită efortului profesorului de fizică Joshua Silver de la Universitatea Oxford, UK pe viitor vom putea să ne ajustăm singuri lentilele de la ochelari. El a pus la punct un sistem de lentile lichide care, prin modificarea cantităţii de lichid conţinut, îşi schimbă grosimea şi implicit convergenţa şi divergenţa.

Lichidul este conţinut în săculeţi transparenţi şi încastrat în plastic pentru rezistenţă. Şi este adăugat sau scos cu ajutorul unor seringi, ce se conectează la supape special gândite. Dar poate cel mai important aspect este preţul foarte mic de producţie al acestui sistem de ochelari.

Lentilele acestea cu lichid sunt mai ieftine decât o lentilă normala de plastic. Deci vor putea fi folosite în ţările în curs de dezvoltare, unde de multe ori o pereche de ochelari de vedere este un lux. Doar aspectul are puţin de suferit.”

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Lentile lichide