Generalul maior Boris Surikov, fost specialist în rachete şi arme nucleare în Statul Major al armatei sovietice, apoi expert la conferinţele de dezarmare de la Geneva, a declarat în 1994 unor producători tv britanici că în 1944, pe când zbura cu un bombardier de două persoane spre România, s-a întâlnit cu un obiect zburător solid, de formă eliptică. Avionul a început să se scuture, iar presiunea uleiului a crescut alarmant. Aripile scânteiau de încărcătura electrostatică. Comandatul bombardierului, maiorul Bajenov, a apreciat că aparatul era pe punctul de a lua foc, după care bombele ar fi explodat, aşa că a aruncat la întâmplare cele două tone de încărcătură ucigaşă deasupra unui câmp din Ucraina. La întoarcere, de teama curţii marţiale, cei doi au raportat bombardarea cu succes a unei rafinării din România.

Panică în L.A

În zorii zilei de 25 februarie 1942 radarele au semnalat că obiecte zburătoare, aflate la circa 200 de kilometri în largul oceanului, se apropie de Los Angeles. Peste puţin timp au fost văzute mai multe lumini roşii sau argintii, care se agitau rapid încoace şi încolo pe cerul oraşului. În mijlocul lor, un obiect mare, întunecat, stătea aproape nemişcat. Convinşi că asistă la un atac japonez, cei din artileria antiaeriană au tras, vreme de o oră, peste 1400 de obuze. Oraşul a fost acoperit de schijele proiectilelor. Cel puţin şase civili au murit în panica stârnită. Mai multe clădiri au fost serios avariate. Dar niciunul dintre obiectele invadatoare n-a fost doborât şi n-a reacţionat, ele continuând să se mişte nestingherite printre obuzele care explodau în jur. În raportul trimis preşedintelui Roosevelt, generalul George C. Marshall, şeful Statului Major, scria: “Aeronavele neidentificate, altele decât cele ale armatei sau marinei militare americane, au evoluat probabil asupra Los Angeles-ului… În jur de cincisprezece aeronave au fost implicate, zburând cu viteze diferite, de la ceea ce rapoartele oficiale numesc <<foarte încet>> până la 320 km/h, la altitudini cuprinse între 2700 şi 5500m. Nu au fost aruncate bombe. Nu s-au înregistrat pierderi în rândul trupelor. Nu au fost doborâte avioane. N-au existat aeronave ale armatei sau marinei militare în actiune. Investigaţiile continuă…”

Mult mai târziu s-a descoperit că în aceeaşi perioadă obiecte asemănătoare au fost semnalate şi deasupra oraşului Tokio. Fenomenul nu a fost explicat niciodată…

Vizite la înălţime

Întâmplări de acest tip au fost raportate de pe toate fronturile celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 14 martie 1942 căpitanul englez Joel Fischer a urmărit minute în şir o aeronavă lungă de aproape 100m, cu diametrul de circa 15m, fără aripi sau motoare vizibile, ce zbura perfect orizontal, după care a luat o poziţie verticală şi a dispărut brusc în înălţimi. În noaptea de 25 martie 1942, maiorul Sobinski, polonez înrolat în aviaţia engleză, comanda un bombardier strategic, care se întorcea din misiune. Era la o altitudine de 5000m, încă deasupra Germaniei, când s-a apropiat de el un aparat luminos, cu o formă greu de identificat. Crezând că e o armă secretă germană, cel puţin zece mitraliere au deschis focul cu proiectile de 12,7mm. Însă, aparent, obiectului nici nu-i “păsa”, continuând să zboare paralel cu bombardierul timp de un sfert de oră.

În dimineaţa de 5 aprilie 1943, Gerry Casey, instructor Air Force, efectua un zbor de antrenament în zona Long Beach(California) împreună cu un elev, când a zărit, venind spre ei, un aparat de culoare portocalie, fără aripi, care nu semăna cu nimic cunoscut. Aparatul a trecut pe lângă ei, apoi a făcut o întoarcere incredibilă, sincronizându-se cu avionul-şcoală “de parcă am fi fost sudaţi împreună printr-o bară de fier”. După câteva minute, obiectul s-a smucit uşor, apoi a ţâşnit în sus, dispărând cu o viteză evaluată la peste 11.000 km/h.

După război multe Ozn-uri se arată

Nenumărate astfel de întâlniri au intrat în folclorul aviatorilor din cel de-al Doilea Război Mondial, care au poreclit misterioasele aparate “foo fighters”. La început s-a crezut că ar fi un fenomen natural, apoi a apărut ipoteza unei arme secrete a inamicului. Abia la sfârşitul războiului, când multe documente au devenit publice, s-a aflat că straniile apariţii au fost văzute şi de piloţii germani sau japonezi care, la rândul lor, au fost convinşi că erau arme secrete, de origine americană sau britanică. Aceleaşi “foo fighters” au reapărut în războaiele din Coreea şi Vietnam, dar nu şi în cele care au urmat…

Obiecte zburătoare rămase neidentificate au fost văzute şi în anii de după război. În perioada mai-decembrie 1946 pe cerul Suediei au fost semnalate, inclusiv cu radarele, circa o mie de apariţii. Obiectele efectuau uneori manevre de picaj, redresare, întoarcere în unghi ascuţit etc., imposibile pentru un aparat făurit de mâna omului. Ele au apărut în august 1946 şi deasupra Franţei şi Norvegiei, în septembrie, deasupra Greciei şi a Marocului, apoi a Portugaliei, Germaniei, Belgiei şi Olandei. Se estimează că în acel an, în toate ţările europene, s-au raportat circa 2000 de astfel de observaţii.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Ozn-uri în vreme de război

Este un obiect prezis de o teorie înainte ca observaţiile să confirme existenţa lui. Gaura neagră este o zonă a spaţiului cu densitate infinită, care nu poate fi observată direct, din cauză că lumina nu poate scăpa de atracţia imensă de la suprafaţa obiectului(de aici şi denumirea lor). Găurile negre de talie  stelară au putut fi însă identificate prin efectele secundare pe care le produc în jurul lor. O astfel de gaură neagră ia naştere la sfârşitul vieţii unei stele masive, când aceasta devine o supernovă: materia densă din centrul stelei colapsează din cauza gravitaţiei, atingând densităţi enorme.

Din anul 2004 o galaxie neobişnuită(0402+379) este în atenţia astronomilor. Aceasta se află la 77 milioane de ani lumină, în Constelaţia Perseu. Zona centrală a galaxiei pare a fi alcătuită din două obiecte foarte compacte. O echipă americană care a observat galaxia în diferite lungimi de undă a dezlegat misterul: cele două obiecte sunt găuri negre a căror masă cumulată este de 150 milioane de mase solare.

Impactul este iminent

Fenomenul “ciocnirilor” a două galaxii nu este o noutate. În realitate, coliziunea galaxiilor este de fapt o întrepătrundere lentă, care nu implică ciocniri între stele. Teoria actuală arată că, în general, în centrul galaxiilor se află o gaură neagră masivă. Acestea provin din acumularea de materie în zonele centrale, unde, din cauza densităţilor mari, materia nu s-a putut organiza în stele. În cazul a două galaxii aflate în interacţie există posibilitatea de fuzionare a celor două găuri negre. Deosebit pentru galaxia 0402+379 este faptul că acestea sunt foarte apropiate, fiind separate de doar 23,8 ani lumină, o distanţa infimă la scară cosmică(de exemplu, galaxia noastră are un diametru de 100.000 de ani lumină). Se pare deci că cele două găuri negre se află într-o situaţie de ciocnire iminentă, care se va produce peste câteva miliarde de ani!

Undele gravitaţionale

În cazul găurilor negre gigantice din centrul galaxiilor fuziunea acestora va produce un cataclism cosmic. O parte din stelele celor două galaxii vor fi înghiţite de cele două găuri negre, iar altă parte va fi expulzată în spaţiul intergalactic. Teoria prevede că această coliziune va produce unde gravitaţionale pe care astronomii speră să le detecteze. Undele gravitaţionale se deplasează cu viteza luminii şi produc o modificare a spaţiului şi a timpului în zonele pe care le traversează.

Se estimează că dacă două obiecte de pe Pământ ar fi la un metru distanţă unul de celălalt, trecerea undelor gravitaţionale ar modifica această distanţă cu miliardimi de metru! Tehnic, aceste variaţii minuscule pot fi măsurate numai prin metode interferometrice. În prezent există trei proiecte în curs de dezvoltare: Ligo, Virgo şi Lisa(două de pe Pământ şi unul din spaţiu), care au ca scop măsurarea deformărilor spaţio-temporale. Prin eventuala identificare a undelor gravitaţionale, teoria relativităţii generale a lui Einstein va căpăta o nouă confirmare.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Şi găurile negre se ciocnesc