1. Îmbunătăţeşte sănătatea inimii
2. Reduce riscul de a muri prematur din cauza bolilor de inimă
3. Ajută inima şi sistemul cardio-vascular să funcţioneze mai eficient
4. Descreşte simptomele anginei şi infarctului
5. Reduce factorii de risc de a face boli de inimă
6. Reduce riscul de a face diabet sau a avea probleme cu tensiunea
7. Îmbunătăţeşte toleranţa la zahăr a sângelui dacă ai diabet şi riscul de a face diabet
8. Ajută la controlarea tensiunii
9. Îmbunătăţeşte lipidele din sânge, mai ales reglează nivelul colesterolului
10. Ajută în încercarea de a te lăsa de fumat
11. Îndepărtează stratul de grăsime, slăbeşte şi ţine sub control greutatea
12. Reduce riscul de a face cancer de col
13. Te ajută ca la bătrâneţe să fii mai puternic şi să ai control mai mare asupra corpului
14. Îmbunătăţeşte forţa şi starea de bine
15. Ajută la menţinerea sănătăţii muşchilor, oaselor şi încheieturilor
16. Creşte abilitatea de a face activităţile zilnice fără să te simţi obosit
17. Îmbunătăţeşte flexibilitatea, coordonarea şi echilibrul
18. Menţine tonusul muscular, îmbunătăţeşte postura, reduce riscul de a-ţi fractura oasele
19. Creşte speranţa de viaţă în medie cu trei ani
20. Reduce starea de anxietate şi depresie
21. Îmbunătăţeşte starea de bine şi te ajută să te simti bine cu propria persoană

Ca să te bucuri de beneficiile sportului şi să nu rişti să îţi răneşti corpul, trebuie să ţii minte că orice activitate fizică trebuie să cuprinda trei faze ale exerciţiului: încălzirea, exerciţiile propriu-zise, relaxarea.

• Încălzirea

Este extrem de importantă pentru că îţi pregăteşte corpul pentru efortul pe care îl vei depune. Te va ajuta să nu-ţi stresezi dintr-o dată muşchii şi inima, să nu faci întinderi musculare, să-ţi fracturezi încheieturile sau să faci febră musculară. Încălzirea ajută să îţi crească încet respiraţia, bătăile inimii, temperatura corpului. Include exerciţii de stretching sau mişcări lente ale corpului. Încălzirea ar trebui să dureze cinci minute.

• Exerciţiile proproiu-zise

Trebuie să ţinem cont de frecvenţa, intensitatea şi durata exerciţiilor. Când vine vorba de frecvenţă, ar trebui să facem zilnic mişcare sau cât de des posibil. Intensitatea şi durata depind de nivelul nostru de forţă fizică. Dacă suntem la început, 15 minute de exerciţii de o intensitate moderată sunt suficiente, atâta cât să simţim respiraţia şi bătăile inimii accelerate. Nu trebuie să ne obosim până la epuizare. Cu timpul, cu cât corpul se obişnuieşte cu mişcarea, vom creşte durata şi intensitatea exerciţiilor.

• Relaxarea

Îţi ajută corpul să îşi revină după efortul depus. Bătăile inimii şi tensiunea vor reveni la normal. În timpul exerciţiilor de relaxare nu trebuie să stai sau să te întinzi, să te odihneşti. Trebuie să-ţi continui exerciţiile la o intensitate redusă. Poţi repeta exerciţiile de stretching din timpul încălzirii. Relaxează-ţi muşchii inspirând şi expirând puternic. Ar trebui să dureze circa cinci minute.

Dacă respectăm toate aceste trei faze vom evita problemele şi leziunile care pot fi cauzate de practicarea necorespunzătoare a exerciţiilor fizice.

Exerciţiile fizice se pot împărţi în patru categorii:

• Exercitiile de rezistenta

-îmbunătăţesc sănătatea inimii, a plămânilor şi a sistemului circulator. Te vor menţine sănătos şi te vor ajuta să-ţi desfăşori activităţile zilnice cu mai multă uşurinţa. Vor preveni şi întârzia apariţia bolilor asociate cu îmbătrânirea precum şi diabetul, cancerul de col, bolile de inimă.

-exerciţiile de rezistenţă moderate sunt înotul, ciclismul (atât în aer liber cât şi pe bicicleta de la sală), mersul, curăţenia casei, tenis în dublu, dansul. Printre exerciţiile de rezistenţă dificile se numără urcatul scărilor sau munţilor, ciclismul pe dealuri, tenis, ski, drumeţiile, jogging.

• Exercitiile de forta

-sunt cele care te ajută să îţi fortifici muşchii, însă fac mai mult decât să te facă mai puternic. Şi cea mai mică creştere a forţei muşchilor poate face o mare diferenţă în abilitate, creşte metabolismul, te ajută să îţi păstrezi la ratele normale greutatea şi nivelul zahărului. De asemenea, previn osteoporoza. Printre aceste exerciţii se numără fitnesul şi toate formele de aerobic.

• Exercitii de echilibru

-te ajută ca la bătrâneţe să eviţi cea mai des întâlnită problemă, căzăturile şi greutatea în controlarea mişcărilor. Exerciţiile de echilibru te ajută să îţi fortifici muşchii picioarelor.

• Exercitiile de flexibilitate

-te ajută să îţi întăreşti muşchii, să îţi menţii articulaţiile flexibile, să ai un corp mlădios. Exerciţiile de stretching te ajută să eviţi anumite leziuni ale oaselor şi să îţi revii după asemenea probleme.

Sursa articolului: TimpulTău

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Beneficiile care ni le aduce sportul

Există mici deprinderi care ne ajută să ne protejăm şi să o menţinem sănătoasă pentru anii care vor veni.

Protejează-te în faţa soarelui

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci pentru pielea ta este să te protejezi de soare. Lumina ultravioletă face foarte mult rău pielii, cauzând riduri profunde, lăsând pielea uscată şi aspră, cauzând pistrui sau pete de soare precum şi afecţiuni mult mai grave ca tumori benigne şi chiar maligne. De fapt, mai toate schimbările pielii odată cu înaintarea în vârstă sunt datorate unei vieţi de expunere la soare.

Pentru o protecţie completă împotriva soarelui, foloseşte toate aceste trei metode:

Evită soarele între orele de maximă intensitate. Razele soarelui au cel mai nociv efect între orele 10 şi 16. Încearcă să reduci timpul pe care îl petreci afară între aceste ore.
Poartă haine de protecţie. Acoperă-ţi corpul cu haine din materiale vaporoase, cu  mâneci lungi sau pantaloni lungi. Unele companii au început să producă haine SPF care să blocheze razele solare dar să fie răcoroase.
Foloseşte loţiuni de plajă. Ar trebui să foloseşti un factor de protecţie mai mare de 15. Aplică crema cu 20 de minute înainte să îeşi din casă. Asta nu doar în zilele în care stai la plajă ci în fiecare zi pe timpul verii.

Nu fuma

Fumatul accelerează îmbătrânirea pielii şi apariţia ridurilor. Schimbările pielii din cauza fumatului apar după 10 ani după ce te apuci de fumat.

Fumatul cauzează subţierea vaselor de sânge din straturile pielii. Acest lucru face ca fluxul sângelui să descrească, privând pielea de oxigen şi nutrienţi, cum ar fi vitamina A, importanţi pentru sănătatea pielii. Toţi aceşti factori cresc riscul deteriorării fibrelor elastile şi a colagenului care dau pielii putere şi elasticitate.

Mai mult, expresiile repetitive ale feţei pe care le faci atunci când fumezi pot contribui la apariţia ridurilor.

Spală-ţi pielea cu delicateţe

Curăţarea pielii este o parte esenţială în îngrijirea pielii. Cheia este să-ţi tratezi pielea cu delicateţe.
Foloseşte apă caldă, nu fierbinte, şi limitează timpul pe care îl petreci când faci baie. Apa fierbinte şi duşurile lungi îţi îndepărtează uleiurile naturale ale pielii. Limitează baia sau duşul la cel mult 15 minute şi foloseşte apa caldă.
Evită săpunurile puternice care îţi pot lăsa pielea uscată. Cele mai bune sunt gelurile de duş cremoase.
Evită produsele care conţin alcool, mai ales dacă ai pielea sensibilă.
Tamponează-te cu prosopul pentru a te usca. Nu începe să te ştergi cu sârg iritându-ţi pielea. După aceea aplică o cremă pe faţa şi loţiune hidratantă pe corp.

Hidratează-ţi pielea în mod regulat

Hidratarea ajută să-ţi menţii umiditatea naturală a pielii. Loţiunile, uleiurile şi cremele hidratante funcţionează creând un strat care nu lasă apa să se evapore din corp sau încetinesc acest proces.

Cea mai bună loţiune şi frecvenţa cu care te dai depind de mulţi factori, printre care vârsta şi tipurile de piele. Cel mai bun mod de a vedea dacă în ziua respectivă ai nevoie sau nu de hidratare este să aştepţi 20 de minute după baie. Dacă îţi vei simţi pielea uscată sau vezi că se făinează atunci trebuie să te dai cu o loţiune.

Dacă pielea ta este sensibilă evită loţiunile cu alcool, parfum sau coloranţi. Dacă pielea este uscată alege mai bine uleiuri de corp care hidratează mai intens. Dacă pielea îţi este grasă atunci hidratează-o doar când simţi nevoia.

Sursa articolului: TimpulTău

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Obiceiuri pentru o piele sănătoasă

Iaurt
Bacteriile probiotice – adică culturi de microorganisme vii şi active ce tranzitează tractul gastrointestinal – care se găsesc în iaurt echilibrează microflora prin colonizarea directă a intestinului subţire. Cu toate că sunt disponibile ca suplimente nutritive, studiile au arătat că un consum zilnic de 200 gr de iaurt are acelaşi efect benefic asupra sistemului imunitar la fel ca pastilele.

Cel mai benefic probiotic este lactobacillus reuteri care se pare că stimulează celulele albe. Ai grija să alegi un iaurt care să nu conţină mai mult de 200 de calorii, 4 grame de grăsime sau mai puţin, 30 grame de zahăr sau mai puţin şi cel puţin 6 grame de proteine.

Cartofi dulci
Puţini se gândesc la piele ca parte a sistemului imunitar. Însă acest organ crucial, care acoperă o suprafaţă de 16 metri pătraţi, este o primă fortăreaţă împotriva bacteriilor, viruşilor şi altor dăunători. Pentru a te menţine puternic şi sănătos, pielea are nevoie de vitamina A. Vitamina A joacă un rol major în producerea de ţesut conjunctiv.

Unul dintre cele mai bune moduri de a include vitamina A în dietă este consumând alimente care să conţină beta-caroten, pe care corpul o transformă în vitamina A. Una dintre cele mai rapide şi delicioase căi de a obţine beta-caroten este de la cartofii dulci. O jumătate de cană conţine doar 170 de calorii însă 40% din doza zilnică recomandată de vitamina A sub forma de beta-caroten. Alte fructe şi legume bogate în beta-caroten sunt: portocalele, morcovii, dovleacul, pepenele galben.

Ceai
Imunologişti de la Universitatea Harvard au descoperit că persoanele care au băut câte cinci ceşti de ceai zilnic timp de două săptămâni şi-au îmbunătăţit sistemul imunitar atât de mult încât produceau de zece ori mai mulţi interferoni decât cei care nu au consumat ceai negru. Interferonul este o proteină care luptă împotriva infecţiilor, a răcelii şi gripei. Acelaşi efect îl are şi ceaiul verde.

Nu numai răceala şi gripa, ci şi otrăvirea cu mâncare, tăieturile infectate, tuberculoza sau malaria sunt cauzate de bacterii împotriva cărora corpul tău luptă cu interferoni. Interferonul conţinut în ceai poate preveni sau diminua aceste afecţiuni. De asemenea, luptă împotriva cancerului pentru că încetineşte creşterea celulelor canceroase. Dacă cinci căni de ceai sunt prea multe, şi doar doua căni pe zi oferă o bună protecţie.

Supa de pui
Dacă atunci când erai mic şi răceai, mama ta îţi dădea să mănânci supă de pui, să ştii că nu era în zadar. Supa de pui blochează migraţia celulelor albe inflamatoare, simptomele răcelii fiind un răspuns la acumularea de celule în tuburile bronşice.

Amino acidul cysteine, eliberat de către carnea de pui în timpul gătitului, se aseamănă din punct de vedere chimic cu medicamentul pentru bronşită, acetylcysteine, lucru care explică efectul benefic al supei de pui. Supa de pui sărată menţine mucusul subţire la fel cum o fac şi medicamentele. Dacă adaugi şi ceapă sau ustruoi, va creşte puterea de a ridica sistemul imunitar. Aşa că atunci când simţi că te va prinde răceala, fă-ţi nişte supă de pui.

Carne de vită
Deficienţa de zinc este una dintre cele mai întâlnite printre adulţi, mai ales în cazul vegetarienilor sau a celor cărora şi-au scos din alimentaţie carnea de vită, o sursă de bază pentru această minerală benefică pentru sistemul imunitar. Chiar şi o uşoară deficienţă de zinc poate să crească riscul de a face infecţii. Zincul este foarte important în dietă deoarece ajută la dezvoltarea celulelor albe, cele care distrug bacteriile, viruşii, microbii.

O porţie de 85 gr de carne de vită oferă circa 30% din doza necesară de zinc. Este doza suficientă pentru a face diferenţa între deficienţă şi cantitatea necesară. Dacă nu-ţi place deloc carnea de vită, încearcă alte alimente care conţin zinc, cum ar fi stridiile, cereale, carnea de porc, de pui, iaurt sau lapte.

Ciupercile
De secole, oamenii din întreaga lume au apelat la ciuperci pentru a avea un sistem imunitar puternic. Cercetările contemporane ne arată de ce. Acestea arată că ciupercile cresc producerea şi activitatea celulelor albe, făcându-le mult mai agresive. Lucru extrem de benifc atunci când ai o infecţie.

Peştele şi crustaceele
Dacă îţi iei doza necesară de seleniu (conţinut din plin în stridii, crabi, scoici, raci) vei ajuta la creşterea producerii citokinelor, proteine reglatoare care ajută la distrugerea viruşilor răcelii din corp.

Dintre toate grăsimile, omega-3 — care se găsesc în peşte — crează cele mai ridicate niveluri din sânge de celule T care luptă împotriva răcelii.

Usturoiul
Usturoiul conţine ingredientul activ allicin, care luptă împotriva infecţiilor şi bacteriilor. Cei care consumă usturoi au riscuri scăzute cu două treimi să răcească decât ceilalţi. De asemenea, persoanele care consumă mai bine de şase căţei de usturoi pe săptămână au riscuri cu 30% scăzute de a face cancer de col sau de stomac. Încearcă să mănânci doi căţei de usturoi întregi zilnic şi adaugă usturoi în mâncare de câteva ori pe săptămână.

Fulgi de ovăz şi orz
Aceste cereale conţin beta-glucan, un tip de fibre cu capacităţi antimicrobiale şi antioxidante, mai puternice decât echinacea. Dacă consumi aceste cereale, îţi vei îmbunătăţi sistemul imunitar, va grăbi vindecarea rănilor şi ajută antibioticele să îşi facă mai bine efectul. Ar trebui să inlcluzi cel puţin una din cele trei porţii cu cereale zilnice.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Ce să mănânci ca să ai un sistem imunitar puternic

Acidul
Acesta poate să dizolve smalţul dinţilor dacă este consumat în cantităţi excesive. Iar noi îl consumăm zilnic în cantităţi mari prin băuturi răcoritoare carbogazoase, sucuri de fructe, băuturi energizante. Smalţul este primul strat subţire al dinţilor care are rolul de a menţine structura dinţilor şi joacă rolul de barieră împiedicând carierea dinţilor. Dacă smalţul se deteriorează, atunci dinţii devin crăpaţi, decoloraţi şi mult mai sensibili la rece şi cald.

Primul pas în prevenirea eroziunii smalţului este să diminuăm consumarea băuturilor carbogazoase. Stomatologii spun că băuturile normale răcoritoare conţin mai mult acid decât cele dietetice, însă ambele sunt mult mai acidice decât apa. Spre surprinderea noastră, ceaiurile reci de lămâie şi băuturile energizante sunt mult mai acidice decât băuturile răcoritoare carbogazoase.

Chiar şi sucurile de fructe trebuie consumate cu moderaţie. Cu toate că sunt foarte sănătoase şi conţin o bună sursă de vitamine, au o mare concentraţie de zahăr şi o ridicată concentraţie naturală de acid.

Când vine vorba de cafea şi ceai, acestea îţi vor păta dinţii şi îţi vor usca gura. Ceea ce este de două ori dăunător, pentru că astfel cofeina va diminua cantitatea de salivă produsă şi astfel dinţii nu se vor putea curăţa natural.

Pentru a reduce riscul deteriorării smalţului, stomatologii recomandă să consumăm toate aceste băuturi în perioade limitate de timp. Putem consuma zilnic un pahar cu o astfel de băutură, dar în restul zilei ar fi bine să bem apă. De asemenea, se poate limita eroziunea dinţilor prin folosirea unui pai, dinţii nu mai intră astfel în contact direct cu acizii.

Dacă vrei să reduci riscurile de vătămare a dinţilor şi te gândeşti să te speli pe dinţi imediat după ce consumi o astfel de băutură, să ştii că nu te-ai gândit bine. Din contră, trebuie să aştepţi ceva timp până să te speli pe dinţi pentru că smalţul rămâne mai moale timp de circa o oră dupa expunerea la aceşti acizi, iar periatul nu ar face altceva decât să îl erodeze şi mai tare. În schimb, clăteşte-ţi gura cu apă.

Zahăr
Însă distrugerea smalţului dinţilor nu este singura problemă care poate interveni din cauza unei nutriţii greşite. Cavitatea dentară poate întâmpina şi ea probleme. Această parte a dinţilor se deteriorează atunci când bacteriile naturale din gură descompun rămăşiţele de mâncare rămase între dinţi. Când alimentele sunt bogate în zahăr sau amidon acestea distrug dinţii. Acest proces produce acizi care dizolvă mineralele dinţilor noştri, slăbindu-i şi ducând la carierea lor. Vestea bună este că saliva ajută la neutralizarea acestor acizi şi conţine minerale care ajută la întărirea lor.

Cu toate că de mici copii ştim că dulciurile ne fac rău dinţilor, mai există şi alte alimente care sunt dăunătoare în egală măsură despre care părinţii noştri nu ne-au prevenit. Pe lângă zahăr, acelaşi efect nociv îl au şi carbohidraţii, care se găsesc, spre exemplu, în chips-uri sau pâine. Cu toate că alimentele care conţin carbohidraţi ne oferă şi un aport de fibre şi substanţe nutritive, dacă sunt consumate zilnic, dinţii noştri sunt expuşi unei cantităţi prea mari de carbohidraţi care le face mult rău.

În mod natural, saliva este cea care ne ajută să ne păstrăm dinţii sănătoşi pentru că spală dinţii de carbohidraţi şi neutralizează acizii. Însă trebuie să ajutăm şi noi cumva. De aceea trebuie să încercăm să reducem gustările dintre mese şi după orice masă să ne clătim gura cu apă. Asta, bineînteles pe lângă periajul regulat şi curăţarea dinţilor cu aţă şi apă de gură.

Ca să recapitulăm, iată câteva lucruri pe care să le respectăm pentru a avea o dantură sănătoasă:
- să evităm alimentele şi băuturile cu o bogată concentraţie de zahăr.
- să mâncăm mai multe alimente nutritive cu conţinut scăzut de zahăr, cum ar fi laptele, orezul, carnea, fructele, peştele, legumele.
- majoritatea băuturilor din comerţ au un conţinut ridicat de zahăr aşa că ar trebui reduse pe cât posibil şi înlocuite cu apă.
- dulciurile este mai bine să fie consumate ca desert decât între mese, pentru ca producţia de salivă este crescută în timpul mesei, saliva care ajută la neutralizarea acizilor care dăunează dinţilor.
- de asemenea, trebuie urmărită structura alimentelor. Mâncărurile ude acţionează pentru un timp limitat. Mâncărurile dure sunt cele mai sigure deoarece cresc producerea de salivă şi astfel procesul de auto-curăţire a dinţilor. Alimentele moi şi lipicioase sunt cele care trebuie cel mai mult evitate pentru că atacă şi rămân între dinţi producând locul favorabil pentru apariţia bacteriilor şi a cariilor.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Cum să îţi păstrezi dinţii sănătoşi

Portocale roşii, cireşe şi afine
Colagenul este o proteină naturală care oferă elasticitate, formă şi textură pielii şi muşchilor. Din păcate, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât producţia de colagen se reduce. Putem să încetinim procesul cu ajutorul fructelor închise la culoare, cum ar fi portocalele roşii, cireşele şi afinele. Acestea sunt pline de antioxidanţi, care încetinesc procesul de îmbătrânire a pielii şi apariţia bolilor specifice bătrâneţii. De asemenea, antioxidanţii cresc producerea de colagen şi întăresc pielea, făcându-te să arăţi mai tânăr şi mai sănătos. Pe lângă aceasta, antioxidanţii scad severitatea rozaceei, problemă a pielii cu care multe femei în vârstă se confruntă. Afine, zmeură, prunele, rodiile, merişorul, fructul pasiunii şi kiwi se numără în această categorie de fructe.

Crustacee, seminţe de floarea soarelui şi sardine
Aceste mâncăruri oferă organismului acizii graşi esenţiali de care are nevoie. Acizii graşi hrănesc pielea, ajută la menţinerea tenului sănătos şi menţin o optimă funcţionare a celulelor pielii. Acizii graşi esenţiali, componentă a membranei celulare, reglează circulaţia substanţelor nutritive şi circuitul apei în şi din celule. Seminţele de in, tonul, nucile, uleiul de soia şi seminţele de dovleac sunt alte surse extrem de bune de acizi graşi.

Păpădia, napul şi frunzele de muştar
Mâncărurile care ne ajută să eliminăm toxinele, grăsimile şi fierul din ficat fac ca organismul să funcţioneze mai eficient. Un ficat sănătos oferă un aspect sănătos şi luminos al pielii. Alimentele care menţin ficatul sănătos sunt cele cu frunze verzi cum ar fi broccoli, spanacul, păpădia, napul şi frunzele de muştar.

Oregano, cimbru şi pătrunjel
Dacă ai pungi sub ochi dimineaţa, atunci mai mult ca sigur că consumi mai multă sare decât ar trebui. Altă problemă în acest sens este alcoolul, care deshidratează pielea şi produce acele pungi de sub ochi. De aceea, în loc de sare, dă gust mâncării cu ierburi şi mirodenii cum ar fi oregano, cimbru, rozmarin, pătrunjel şi usturoi.

Legume crocante
Legumele crude sunt extrem de bune pentru pielea noastră dar şi pentru zâmbetul nostru. Ţelina, morcovii, conopida conţin celuloza care ajută la îndepărtarea petelor de pe dinţi, lăsându-te cu un zâmbet de un alb strălucitor.

Carne, brânză şi linte
Proteinele din carnea roşie, carnea de pui, brânza slabă şi din anumite legume ajută la creşeterea şi repararea celulelor, ceea ce duce la o piele mai tânără, mai puţine riduri, par mai puternic şi mai strălucitor. Dacă vrei să faci o pauză de la carne sau produsele lactate, încearcă soia sau lintea, care conţin mai multe proteine decât orice altă legumă.

Gălbenuşurile de ou, produse lactate
Vitamina A este extrem de importantă în repararea pielii şi lipsa ei duce la o piele uscată şi fără viaţă, care se ridează uşor. Sursa de bază pentru vitamina A este ficatul, gălbenuşurile de ou, produsele lactate. Unele plante, cum ar fi morcovul şi broccoli, refac rezervele de beta-caroten, pe care corpul îl transformă în vitamina A dacă este nevoie. Caisele, piersicile, nectarinele, prunele sunt alte surse bune de beta-caroten.

Somon, avocado şi mango
Nu numai că este o masă delicioasă, este şi un regal antiîmbătrânire. Somonul conţine atât de sănătosul omega-3 care ajută circulaţia sângelui. Culoarea rozalie este dată de un carotenoid antiîmbătrânire care protejează membrana celulară. De asemenea, conţine o substanţă care îmbunătăţeşte tonusul muşchilor faciali şi reduce ridurile. Pentru desert, avocado pentru proprietăţile sale antioxidante şi mango pentru vitamina E.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Alimente care te ajută să arăţi mai bine

De-a lungul anilor s-au făcut o serie de studii pentru a se vedea dacă există o legătură între vreme şi starea noastră emoţională. Rezultatele acestor studii s-au schimbat de la o perioadă la alta.

Primele cercetări în acest sens s-au făcut la începutul anilor 70, încercându-se să se dovedească faptul că există o legătură între vreme şi starea de spirit. Nimic surprinzător, studiile au corelat o stare de spirit proastă – o depresie uşoară pe termen scurt, lipsa de vigoare – cu umiditate ridicată şi lipsa de expunere la soare. Aşa că, pentru mult timp, s-a crezut că vremea ne guvernează emoţiile.

Mai recent, în octombrie 2008, un grup de cercetători europeni au examinat impactul pe care şase factori ai vremii – temperatură, vânt, lumina soarelui, precipitaţii, presiunea aerului şi lungimea zilei – pe mai bine de 1.200 de participanţi din Germania, majoritatea femei.

Contrar cercetării anterioare, concluzia studiului este că vremea, frumoasă sau urâtă, are un efect minim asupra stării noastre de dispoziţie. Însă cea mai importantă concluzie a acestui studiu este că oamenii reacţionează diferit la schimbările vremii. Unii oameni sunt mai sensibili decât alţii la factorii externi. Unii vor fi prost dispuşi, supăraţi, chiar depresivi când este urât afară, în timp ce în cazul altora vremea nu va avea chiar nicio influenţă. Însă meteodependenţa chiar există şi nu este doar un moft.

Însă şi această meteodependenţă se poate trata uşor. Nu vorbim de efectele vremii asupra sănătăţii fizice, pentru că este mai complicat. De exemplu, temperatura influenţează starea persoanelor cu probleme cardiovasculare şi reumatice şi daca ai astfel de proboleme e greu să le eviţi. Vorbim aici de influenţa vremii asupra stării de dispoziţie.

Sfatul psihologilor este simplu. Când te trezeşti dimineaţa, vezi că e înnorat şi automat nu mai ai chef de nimic, fă lucruri care ştii că te fac să te simţi bine. Ascultă melodii vesele, uită-te la o comedie, întâlneşte-te cu prietenii. De asemenea, exerciţiile fizice regulate îţi garantează nu doar o stare fizică bună, ăanătate, însă îţi vor da şi mai multă energie şi bună dispoziţie. Ideea este că vremea te poate influenţa uşor, însă dacă rămâi în acestă dispoziţie proastă este alegerea fiecăruia, fiind foarte simplu să te simţi mai bine. Vremea nu este cauza pentru care te simţi prost, ci mai mult o legătura pe care o faci cu starea ta şi un ţap ispăşitor.

Dar totuşi, care poate fi explicaţia pentru legătura dintre vreme şi starea de spirit? Se pare că este vorba despre modul în care creierul reacţionează la întuneric şi lumină.

Când ochiul detectează întunericul, se activează o mică glanda din creier care stabileşte ciclurile de somn. Când detectăm lumina, producţia de melatonină, care este secretată numai în timpul nopţii, descreşte şi serotonina se activează pentru a ne trezi şi a ne ridica starea de spirit.  Astfel, atunci când ochiul nu vede lumina soarelui, nivelurile de serotonină nu cresc,  acest fapt dându-ne acea stare de somnolenţă şi de aici o dispoziţie proastă.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Este starea de spirit afectată de vreme?

Astăzi, puţini dintre cei ce suferă de dureri dentare ajung pe mâna şarlatanilor. Stomatologii pot trata durerile dentare şi, în multe cazuri, pot preveni pierderea dinţilor. Chiar aşa stând lucrurile, multora le e teamă să meargă la dentist. Cunoscând tehnicile folosite la început de dentişti pentru a alina durerea, îi vom aprecia mai mult pe stomatologii zilelor noastre.

Cariile dentare reprezintă, după cât se pare, cea mai răspândită boală după răceală.

Şi cei de viţă nobilă sufereau
Deşi era regina Angliei, Elisabeta I nu a putut face nimic ca să scape de durerile de dinţi. Observându-i dinţii înnegriţi, un german venit în vizită pe meleagurile Angliei a spus că „mai toţi englezii aveau problema aceasta, deoarece erau mari consumatori de zahăr“. În decembrie 1578, durerea deja o chinuia pe regină zi şi noapte. Medicii i-au recomandat extragerea dintelui afectat, dar ea a refuzat, poate chiar de teamă să nu o doară şi mai tare. Pentru ca ea să prindă curaj, John Aylmer, episcop de Londra, a pus să-i fie extras, chiar în faţa ei, un dinte, pare-se, cariat. Un gest galant din partea lui, mai cu seamă dacă ne gândim că bătrânul nu mai avea prea mulţi dinţi.

Pe vremea aceea, cine voia să-şi scoată un dinte mergea la bărbier sau chiar la fierar. Întrucât, cu timpul, zahărul a ajuns un produs la îndemâna oricui, tot mai mulţi au început să sufere de dureri de dinţi. Aşa a crescut şi cererea de persoane calificate în extragerea dinţilor. Prin urmare, unii medici şi chirurgi au început să se gândească la metode de tratare a dinţilor bolnavi. S-au văzut însă nevoiţi să înveţe singuri, pentru că specialiştii în domeniu nu voiau să divulge tainele meseriei, iar cărţi pe această temă erau prea puţine.

La o sută de ani după Elisabeta I, în Franţa domnea Ludovic al XIV-lea. Durerile de dinţi l-au torturat aproape toată viaţa. În 1685, regele a cerut să i se extragă dinţii de sus, din partea stângă. Unii susţin că, din pricina durerilor date de infecţiile dentare, monarhul a luat în acel an catastrofala hotărâre de a semna edictul ce anula libertatea de închinare în Franţa, act ce a dat naştere unui val de persecuţii crunte asupra minorităţilor religioase.

Zorii stomatologiei moderne
Stilul de viaţă excentric al lui Ludovic al XIV-lea şi-a pus amprenta asupra societăţii pariziene, contribuind întrucâtva la dezvoltarea stomatologiei. Pentru a avea trecere la curte şi în societate, trebuia să arăţi bine. Cererea de dinţi falşi, purtaţi doar pentru a face impresie, a dus la apariţia unui nou tip de chirurgi: dentiştii care lucrau pentru o clientelă de lux. Pierre Fauchard, cel mai de seamă dentist din Paris, învăţase secretele chirurgiei pe navele franceze. Îi critica aspru pe chirurgii care lăsau extragerea dinţilor pe seama nepricepuţilor bărbieri sau a şarlatanilor. Fauchard a fost primul chirurg stomatolog, nume pe care şi l-a dat el însuşi.

Punând capăt obiceiului de a ţine ascunse tainele meseriei, Fauchard a scris în 1728 o carte în care dezvăluia toate procedurile pe care le cunoştea. De aici renumele de „părinte al stomatologiei“. A fost cel dintâi care şi-a invitat pacienţii să şadă pe un scaun stomatologic, şi nu pe podea. Deşi a inventat cinci instrumente pentru extragerea dinţilor, Fauchard nu a fost un „scoţător de dinţi“. A mai conceput o freză stomatologică, a inventat metode de astupare a cariilor dentare, a învăţat să umple canalul radicular şi să fixeze un dinte artificial pe rădăcină. Protezele dentare făcute de el erau din fildeş cioplit şi erau prevăzute cu un arc ce ţinea proteza superioară la locul ei. Fauchard a făcut din stomatologie o profesie. Prestigiul i-a crescut, ajungând cunoscut până dincolo de Atlantic.

Chinul primului preşedinte al Americii
La o sută de ani după Ludovic al XIV-lea, în America, George Washington era chinuit de dureri de dinţi. Aproape în fiecare an fusese nevoit să-şi extragă câte un dinte. Şi asta de pe la 22 de ani! Gândiţi-vă la suferinţa ce trebuie să o fi îndurat cât a fost în fruntea Armatei Continentale! În 1789, când a devenit primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, nu mai avea niciun dinte.

Washington era disperat şi din pricina imaginii dezolante pe care o oferea: nu avea dinţi, iar protezele dentare nu-i erau pe măsură. El şi-a dat seama cât de important este să ai o înfăţişare plăcută, când, în calitate de prim preşedinte al unei noi naţiuni, lupta să devină o persoană publică. În acele zile, protezele nu erau turnate după o amprentă dentară, ci erau din fildeş cioplit. De aceea era extrem de greu ca cineva să aibă o proteză fixă. Englezii treceau şi ei prin aceleaşi încercări. Se zice că umorul negru, tipic lor, s-a născut din nevoia de a nu râde cu toată gura şi de a-şi dezveli dinţii falşi.

Legenda spune că Washington purta dinţi de lemn. Dar nu e decât o legendă! Washington a avut proteze făcute din dinţi de om, din fildeş şi din plumb, în nici un caz din lemn. Stomatologii lui obţineau dinţii de om probabil de la jefuitorii de morminte. Cei ce făceau comerţ cu dinţi mai aveau o metodă de a face rost de „materie primă“: mergeau în urma armatelor şi le scoteau dinţii celor căzuţi pe câmpul de luptă sau celor ce trăgeau să moară. Nu ne miră că doar cei bogaţi îşi permiteau luxul de a purta proteze. Acestea au ajuns pentru orice buzunar doar prin anii 1850, când s-a descoperit cauciucul vulcanizat, folosit ulterior ca bază pentru proteze. Deşi dentiştii lui Washington erau adevăraţi pionieri în stomatologie, ei tot nu au putut să înţeleagă pe deplin cauza durerilor dentare.

Adevărul despre durerea dentară
Vechea concepţie că viermii provocau durerile de dinţi a persistat până în secolul al XVIII-lea. În anul 1890, Willoughby Miller, un stomatolog american ce lucra la Universitatea din Berlin (Germania), a descoperit de ce apar cariile dentare, una dintre principalele cauze ale durerilor de dinţi. Anumite bacterii, care se înmulţesc cu precădere în prezenţa zahărului, produc un acid ce atacă dinţii. Cum pot fi prevenite cariile? Răspunsul s-a găsit din întâmplare.

Ani la rând dentiştii din Colorado (SUA) s-au întrebat de ce atât de mulţi localnici aveau dinţii pătaţi. În cele din urmă, au aflat cauza: excesul de fluor din apă. Studiind problema, cercetătorii au descoperit, din întâmplare, un lucru de importanţă capitală în prevenirea durerilor dentare: cei care au crescut în zone unde apa nu conţine suficient fluor au mai multe carii dentare. Fluorul, care se găseşte de obicei în apă, intră în alcătuirea smalţului dentar. Când persoanelor cărora le lipseşte fluorul în apa de consum li se administrează necesarul de fluor, incidenţa cariilor dentare scade cu până la 65%.

În sfârşit s-a elucidat misterul durerilor de dinţi: majoritatea sunt provocate de carii. Cariile pot apărea în prezenţa zahărului şi pot fi prevenite prin consumul de fluor. S-a descoperit însă că fluorul nu înlocuieşte perierea atentă a dinţilor şi folosirea aţei dentare.

În căutarea tratamentelor stomatologice fără durere
Înainte de descoperirea anestezicelor, tratamentul stomatologic era un chin pentru pacienţi. Dentiştii scobeau cu instrumente ascuţite dintele cariat, care provoca durere. Apoi umpleau cavitatea cu metal încins, ce ţinea loc de plombă. Cum pe atunci nu existau alte tratamente, cauterizau dintele care avea pulpa infectată introducând în canalul radicular un fier înroşit în foc. Înainte de descoperirea instrumentelor adecvate şi a anestezicelor, extracţia era şi ea o experienţă îngrozitoare. Pacienţii se supuneau până la urmă unor astfel de torturi pentru că durerea de dinţi era insuportabilă. Deşi preparatele din opium, cânepă indiană şi mătrăgună se foloseau de secole, ele doar ameliorau durerea. Oare aveau vreodată stomatologii să facă intervenţii chirurgicale fără durere?

Proprietăţile anestezice ale protoxidului de azot (gaz ilariant) au fost remarcate la scurt timp după ce chimistul englez Joseph Priestley a obţinut această substanţă în 1772. Totuşi, nimeni nu a folosit-o ca anestezic până în 1844. La 10 decembrie, Horace Wells, un stomatolog din Hartford, Connecticut (SUA), a asistat la un seminar unde cei prezenţi erau întreţinuţi cu gaz ilariant. Wells a remarcat că, deşi o persoană şi-a julit fluierul piciorului de o bancă solidă, fiind sub influenţa gazului nu dădea semne că ar durea-o ceva. Wells era un om milos din fire şi-i era greu să-şi vadă pacienţii suferind din cauza tratamentului stomatologic. Numaidecât s-a gândit să folosească gazul ilariant ca anestezic. Dar, înainte de a-l administra altora, s-a hotărât să-l încerce pe propria piele. A doua zi, s-a aşezat pe scaunul stomatologic şi a inhalat gaz ilariant până şi-a pierdut cunoştinţa. Apoi, colegul său i-a scos măseaua de minte cariată. Evenimentul a rămas înscris în analele istoriei stomatologiei. Începuse, în sfârşit, era tratamentelor stomatologice fără durere!

De atunci, această ramură a medicinei a înregistrat mari progrese tehnologice. Aşadar, nu ezitaţi să mergeţi la dentist! Consultul stomatologic este astăzi o experienţă mult mai plăcută decât în trecut!

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Durerile de dinţi, o istorie a suferinţei

Dar acum compania Haemair ne promite o alternativă, mult mai portabilă şi compactă. Acest plămân artificial portabil este destinat pacienţilor conştienţi, şi îşi reglează singur cantitatea de sânge pe care o supune schimburilor de gaze, în funcţie de necesităţile metabolice.

Citiţi restul acestui articol pe ArenaIT.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Plămân artificial portabil

Deşi este mai vizibil în rândul populaţiilor cu pielea mai închisă la culoare, albinismul este prezent la oameni de toate rasele şi din toate popoarele. Se estimează că albinismul afectează 1 din 20000 de oameni.

Genele defectuoase răspunzătoare de albinism se pot transmite generaţii la rând fără să se manifeste vizibil.

Mulţi sunt de părere că termenul “albinism” a fost folosit prima oară în secolul al XVII-lea de exploratorii portughezi. Navigând de-a lungul coastei vest-africane, portughezii au zărit atât oameni cu pielea neagră, cât şi oameni cu pielea albă. Crezând că erau de rase diferite, pe cei cu pielea neagră i-au numit “negroes”, iar pe cei cu pielea albă, “albinos”, cuvinte care în portugheză înseamnă “negri”, respectiv “albi”.

Ce efecte are albinismul asupra pielii şi a ochilor
În cazul majorităţii oamenilor cu pielea deschisă la culoare, în urma expunerii moderate la soare, pielea se bronzează, secretând un pigment numit melanină pentru a se ocroti de razele soarelui. John însă are albinism oculocutant, un tip de albinism frecvent întâlnit. Melanina lipseşte total din pielea, părul şi ochii bolnavului. Cum este pielea afectată? Fără pigment, pielea unui albinos se arde foarte uşor. Arsura solară în sine este neplăcută şi provoacă durere. Mai mult, albinoşii care nu-şi ocrotesc suficient pielea, mai cu seamă cei ce locuiesc în zonele cu climă tropicală, sunt expuşi riscului de a dezvolta cancer de piele.

Aşadar, o primă măsură de apărare pe care o poate lua un albinos este să-şi protejeze pielea cu o îmbrăcăminte adecvată.

O altă opţiune o constituie loţiunile cu ecran solar, în zonele unde sunt disponibile. Cea mai indicată ar fi o loţiune cu factor de protecţie solară de cel puţin 15. Ar trebui aplicată abundent cu 30 de minute înainte de expunerea la soare, iar apoi din două în două ore.

Albinismul afectează şi ochii, în mai multe moduri. În mod normal, pigmentul din iris nu permite luminii solare să pătrundă în ochi decât pin pupilă. Întrucât irisul unui albinos este translucid, lumina difuză poate pătrunde în globul ocular provocând iritaţii. Pentru a preveni acest lucru, mulţi poartă o şapcă sau ochelari de soare cu protecţie UV(ultra-violet). Alţii optează pentru lentile de contact colorate. John spune că, deşi ziua poate ieşi din casă adesea fără să-şi protejeze ochii, noaptea îl deranjează uneori farurile automobilelor.

Ideea larg răspândită că albinoşii au ochii roşii este greşită. Majoritatea celor atinşi de albinism au irisul gri, căprui sau albastru, însă mult mai deschis la culoare decât în mod normal. Dar atunci de ce par ochii lor roşii? În lucrarea “Facts About Albinism” se spune: “În anumite condiţii de luminozitate, prin irisul puţin pigmentat al unui albinos se reflectă o nuanţă roşiatică sau violet. Reflexia roşiatică provine de la retină”. Efectul poate fi comparat cu “ochii roşii”, vizibili uneori în fotografiile făcute cu blitz.

Frecvent întâlnite la albinoşi sunt şi tulburările oculare. Una dintre acestea este o anomalie a nervilor ce leagă retina de creier. Drept urmare, ochii nu se sincronizează perfect, iar persoana nu poate aprecia cu exactitate distanţa dintre ea şi obiect. Această afecţiune se numeşte strabism şi poate fi corectată prin purtarea ochelarilor de vedere sau pe cale chirurgicală. Însă în multe ţări, astfel de tratamente nu sunt disponibile sau sunt foarte costisitoare.

Albinismul poate fi însoţit uneori şi de nistagmus, mişcări oscilatorii ritmice involuntare ale globilor oculari. Această afecţiune poate provoca defecte de vedere precum miopia sau hipermetropia, iar asta în forme foarte grave. Deşi ajută la vedere, ochelarii sau lentilele de contact nu corectează nistagmusul. Unii au observat că pot reduce întrucâtva aceste mişcări în timp ce citesc punând un deget lângă ochi sau înclinând capul.

Pentru un copil cu albinism ocular, şcoala poate fi o adevărată încercare. Părinţii care iau iniţiativa şi se consultă cu învăţătorul sau cu direcţiunea înainte ca fiul sau fiica lor să înceapă şcoala pot găsi ajutor practic. În unele şcoli, de pildă, sunt disponibile texte scrise în culori contrastante, manuale tipărite cu caractere mari şi casete audio. Dacă între părinţi, profesori şi direcţiunea şcolii există o bună colaborare, copilul cu albinism ocular poate obţine bune rezultate şcolare.

Probleme în relaţiile cu alţii
Majoritatea celor ce suferă de albinism învaţă să trăiască cu limitele fizice impuse de afecţiunea lor. Pentru mulţi, mai cu seamă pentru copii, faptul de a fi stigmatizaţi din această cauză e greu de suportat.

În unele zone din vestul Africii, copii cu albinism sunt batjocoriţi, făcându-se chiar glume rasiste pe seama lor. În unele regiuni în care se vorbeşte yoruba, ei sunt numiţi afin, care înseamnă “hidos”. Adulţii nu sunt însă atât de ridiculizaţi precum copii.

Câteva tipuri de albinism
-Albinism oculocutant: Melanina lipseşte total din piele, păr şi ochi. Există circa 20 de subtipuri.
-Albinism ocular: Afectează doar ochii. De obicei, pielea şi părul sunt normale.

Există multe alte forme de albinism mai puţin cunoscute. De pildă, una dintre acestea este asociată cu sindromul Hermanski-Pudlak. Cei ce au acest sindrom se învineţesc şi sângerează foarte uşor. Cele mai multe cazuri se înregistrează în rândul populaţiei portoricane, incidenţa fiind de aproximativ 1 la 1800 de locuitori.

în ultimii ani s-au făcut multe progrese în abordarea albinismului. Bolnavii de albinism se bucură în prezent de mai multă îngrijire medicală ca oricând. Unii se folosesc şi de terapia în group pentru a-şi împărtăşi experienţele, contribuind astfel la înţelegerea mai profundă a bolii.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Albinismul

Puţini sunt cei care nu ajung copleşiţi de presiunile vieţii cotidiene ce generează dezamăgire şi ne fac să fim pesimişti. Cu toate acestea, cercetări recente au dezvăluit că, în pofida problemelor vieţii, merită să fim optimişti.

Optimismul este definit drept „atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi viitorul; tendinţă de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor“. Cum reacţionează o persoană optimistă când are un eşec? Nu crede că totul se termină aici. Aceasta nu înseamnă că refuză să vadă realitatea, ci dimpotrivă înseamnă că o acceptă şi analizează lucrurile. Apoi, dacă situaţia îi permite, ia măsuri ca să schimbe sau chiar să îmbunătăţească lucrurile.

În schimb, o persoană pesimistă se învinovăţeşte adesea pentru necazurile ei. Ea se gândeşte că nu se mai poate remedia nimic şi că totul s-a întâmplat pentru că este incompetentă, că nu arată bine ori că nu face nimic bun. Ca urmare, se resemnează şi nu mai întreprinde nimic.

Ne afectează optimismul sănătatea şi bunăstarea? Da! O echipă de specialişti de la Clinica Mayo din Rochester (Minnesota, SUA) a efectuat un studiu pe un lot de peste 800 de pacienţi, timp de 30 de ani. Concluzia studiului? Persoanele optimiste au o sănătate mai bună şi trăiesc mult mai mult. De asemenea, cercetătorii au constatat că optimiştii fac faţă mai bine stresului şi sunt mai puţin predispuşi la depresie. Totuşi, nu e deloc uşor să fii optimist într-o lume în care problemele par să se înmulţească. Nu este surprinzător că multora le e greu să gândească pozitiv.

Deşi buna dispoziţie nu vindecă bolile, ea poate totuşi contribui la o sănătate mai bună şi la o viaţă plină de satisfacţii.

Câteva sugestii pentru a fi mai optimişti
1. Când îţi vine în minte gândul că nu te vei putea bucura de ceva sau că nu vei reuşi să faci un anumit lucru, respinge-l imediat! Gândeşte-te mai degrabă că vei avea succes.
2. Caută să găseşti plăcere în ceea ce faci. Indiferent de munca pe care o efectuezi, străduieşte-te să găseşti acele aspecte legate de ea care îţi aduc satisfacţii.
3. Alege-ţi prietenii dintre cei care privesc viaţa cu optimism.
4. Când poţi schimba lucrurile, acţionează. Dar caută să accepţi situaţiile pe care nu le poţi schimba.
5. Notează zilnic trei lucruri frumoase care ţi s-au întâmplat.

Conţinut preluat de la: CuriozitÄ�Å£i.Net - Enciclopedie online gratuită

Optimismul este benefic sănătăţii!